ICO (Initial Coin Offerings) - deja nu mai este doar un mod popular de finantare a proiectelor bazate pe tehnologia blokcheyn, astazi ne confruntam, tot mai mult, cu diferite proiecte de kraudseyl in care tehnologia blokcheyn nu mai este cea de baza.
In cadrul ICO si-au inceput colectarile de surse, intreprinderi care, in general, sunt departe de aceasta tehnologie precum ar fi proiecte agricole sau cele din sfera televiziunii si cinematografiei.
Unul din motivele principale al acestui interes este faptul ca tehnologia blockcheyn, in rezultatul formarii unei baze de date distribuite, prezinta informatii imuabile si deschise despre detinatorii activelor care pot fi absolut diverse si chiar daca cream un sisitem excluziv cu sopul implimentarii oricarei criptovalute, aceasta va deveni activul final. In acelasi timp, nimic nu ne poate incurca sa avem si o moneda locala care, totodata, are sa devina drept un activ suplimentar. Adica, in sistemul blockcheyn, putem stoca toate datele despre proprietari iar schimbarile necesare despre acesti proprietari pot fi platite cu ajutorul valutei interne. Aici mentionam ca activul nu este altceva decat denumirea economica, iar jetonul, sau token-ul, cea tehnologica, dar in ambele cazuri este vorba despre dreptul fundamental al subiectului la posesiune.
Daca e sa-l caracterizam in linii generale, atunci - ICO este un eveniment public in cadrul caruia un careva proiect isi scoate la vanzare propriile jetoane (token-uri) si astazi, tot mai multe fonduri sunt colectate in valute fiabile.
Tipul de finantare Venture capital financing este asigurat in doua forme:creditare sau vanzarea actiunilor companiei. In primul caz, proiectul va trebui sa returneze banii cheltuiti cu plata dobanzii acumulate aceata fiind si interesul final al investorului, in al doilea caz, finantarea este de non-retur, dar fondatorii proiectului cedeaza o parte di acesta in favoarea investorilor care mai primesc si o parte din pretul afacerii.
Primul paradox ICO consta in faptul ca fondatorii proiectului primesc bani fara sa cedeze active in cadrul companiei iar banii primiti nu trebuie intorsi, toate obligatiunile fondatorilor se limiteaza la emisia jetoanelor care nu sunt altceva decat doar careva promisiuni exprimate prin aceste token-uri si aici, s-ar putea face paralele cu o alta modalitate de colectare a surselor numita crowdfunding cand banii se aduna sub promisiunea proiectului ca-si va presta productia participantilor la finantare. In ambele cazuri, autorii proiectului nu se dau cu angajamentul de a intoarce banii cu rata dobanzii ci, doar promit sa se imparta cu ceia ce intentioneaza sa produca.
Rezumand acestea, putem constata ca primul paradox este acela ca ICO, prin natura sa, este o forma de atragere al investitiilor, dar, in practica, oamenii isi investesc averea doar pentru o oarecare idee, chiar si fara careva garantii de intoarcere a averilor, chiar si fara venituri.
Acesta este motivul pentru care nu exista vre-o separare intre fundraising, crowdfunding si equity crowdfunding care, totusi, in cazul ICO au subliniata o trasatura fundamentala - persoana care a investit bani in proiect contribuie la crearea unui anumit produs. Mai departe, incepe diferentierea: prin participarea in fundraising investorul n-ar trebui sa primeasca nimic in schimb, crowdfundingul permite cumpararea productiei, in prealabil, la un pret redus acesta fiind rezultatul final al investigatiilor, iar in cazul crowdfundingului de capital investorul cumpara token-uri care ar putea creste in pret aducand careva venituri in viitor. Daca e sa ma exprim in cateva cuvinte: fundraising - este exprimat doar prin dorinta de a sprijini un proiect, crowdfunding - economie pentru viitor exprimata prin procurarea produselor la un pret redus, crowdfunding de capital - randamentul investitiilor.
Ca sa fiu mai inteles, vreau sa va mai repet o data problema principala al oricarei ICO - de ce ar trebui sa se scumpeasca jetoanele?.. Acesta, la randul sau, este cel de-al doilea paradox si el consta in faptul ca randamentul investitiilor in token aproape niciodata nu se asociaza cu veniturile proiectului, mai mult decat atat, valoarea incorporata in jetoane, nu intotdeauna poate fi drept produsul final al proiectului. Doar uneori, chiar asi zice, extrem de rar, putem intalni proiecte care ofera detinatorilor de jetoane dreptul de a pretinde la veniturile generate de proiect, de obicei, acestea sunt jetoane al unor fondatii de investigari criptovalutare, dar, in general, redistribuirea profiturilor intre proprietarii jetoanelor nu se produce.
Din cele urmate, rezumam inca un paradox - randamentul investitiilor in ICO, in practic nu este legat de profitabilitatea proiectului, chiar si a celor care fixeaza pierderi si chiar daca, atazi, majoritatea proiectelor cheltuie mai mult decat castiga, acestea pot genera venituri pentru investitori.
Atragerea surselor prin oferta publica de lansare al monedelor este un instrument foarte tanar care, la rindul sau, devine si motivul aparitiei multiplelor paradoxuri, adica, situatiilor care pot exista in realitate dar nu au explicatii logice.
Analizand mai multe ICO, putem spune, cu siguranta, ca astazi este imposibil sa gasiti vre-o moneda (token) care ar putea fi calificata in mod clar, deoarece metodologia existenta de evaluare a valorii activelor este dificila in aplicarea catre valutele criptate, dar putem spune la 100% ca jetoanele emise pot fi caracterizate drept Storage of value-based (depozitari bazate pe valoare) totodata nefiind mijloace de acumulare deoarece, monede precum ar fi Bitcoin practic, nu exista pentru ca toate jetoanele emise mai tarziu implica intelesuri suplimentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu